12 oameni au fost condamnati fară să existe probe directe care să îi incrimineze. Judecătorii Camelia Bogdan şi Alexandru Mihalcea, desemnaţi în mod suspect de la Tribunalul Bucureşti la Curtea de Apel pentru a judeca, au dat 50 de ani de închisoare cu executare în doar 4 termene, fără ca înainte să aibă acces la dosar.
Dosarul privatizării ICA a fost numit fie “dosarul lui Voiculescu”, fie “dosarul Telepatia”. Ambele nume, perfect corecte. Pentru că în acest dosar a fost vorba doar despre cum să fie condamnat Dan Voiculescu. În această idee au fost aduși sau eliminați martori (cei care ar fi întrerupt “firul roșu” creat în jurul lui Voiculescu), au fost inculpați oameni nevinovați, au fost închiși doar pentru că l-au cunoscut pe Voiculescu, le-a fost luată toată averea. Veți vedea imediat ce rol a jucat și telepatia în acest caz.
De la bun început în dosarul acesta au fost nenumărate “coincidențe”(vezi aici), sau “suprapuneri” între acțiunile politice și cele din justiție. Iată doar câteva exemple…
La 25.02.2007, Dan Voiculescu, în calitate de președinte al Partidului Conservator a cerut public premierului Călin Popescu Tariceanu ca până pe 12.03.2007 să prezinte Parlamentului României un Guvern restructurat, din care să facă parte numai PNL.
La 27.02.2007, apare în ziarul Curentul un articol privind pretinse ilegalități comise de Dan Voiculescu (nu și de altcineva) cu privire la privatizarea Institutului de Chimie Alimentară.
În 28.02.2007, Dan Voiculescu a demarat procedura de suspendare a lui Traian Băsescu.
La 07.03.2007, la registratura DNA se înregistrează o copie a articolului apărut pe 27.02 în ziarul Curentul și o mențiune anonimă.
Pe 19.04.2007, Parlamentul României a aprobat cererea de suspendare a lui Băsescu cu 322 voturi pentru.
În mai 2007 Dan Voiculescu exprimă public poziția sa privind necesitatea demiterii lui Traian Băsescu și opțiunea sa de vot în sensul demiterii.
Pe 14.05.2007, cu o zi înaintea referendumului de demitere a lui Traian Băsescu, denunțătorul Popa Vasile este citat la DNA să dea declarații în calitate de parte vătămată, deși urmărirea penală NU începuse împotriva vreunei persoane sau IN REM.
Un exemplu de “coincidență”, sau de “suprapunere” de evenimente din faza finală a procesului este legată de declarațiile făcute de Laura Codruța Kovesi cum că acest dosar se prescrie la finalul lui 2014 (un neadevăr care nu a fost niciodată explicat). Imediat după aceste declarații, completul de judecată Bogdan-Mihalcea a terminat în doar câteva termene dosarul, dând soluții de condamnare.
Pentru a ajunge la numele lui Dan Voiculescu anchetatorii au țesut în jurul său un dosar, cu acuzații care mai de care mai halucinante. De exemplu, este scris negru pe alb în rechizitoriu că toți cei implicați și-au încălcat atribuțiile de serviciu din considerente TELEPATICE (vezi aici).
O altă aberație este și cea prin care îl acuză pe Dan Voiculescu că ar fi numit un om pe un post și, cum nu aveau dovezi pentru susținerea acestei acuzații, au afirmat că “prin manopere ce nu au putut fi devoalate datorită lipsei de cooperare a celor implicați Dan Voiculescu a reușit desemnarea…”.
Pe de altă parte, mai mulți martori (vezi aici) din acest dosar au declarat în fața instanței că s-au făcut presiuni asupra lor să indice numele lui Dan Voiculescu. Martorul Valeriu Vereanu, de exemplu, a afirmat că i s-a spus că “se caută argumente în defavoarea unei persoane din acest dosar”. I s-a spus și numele: Dan Voiculescu. Sorin Pantiș a declarat și el în fața instanței că “intenția procurorului a fost de la început să îl inculpe pe Dan Voiculescu”.
De ce este până la urmă acuzat Dan Voiculescu în acest dosar? De SPĂLARE DE BANI. Cum putea Dan Voiculescu să spele proprii bani? E o întrebare la care anchetatorii nu au putut răspunde. Cum se presupune că a spălat Voiculescu banii? Prin DONAȚIE (vezi aici paginile 1, 2, 3, 4) către fiicele sale. Ce ar fi avut de câștigat în urma donației? Nimic, dimpotrivă. Veți vedea aici că orice intenție de spălare de bani este EXCLUSĂ.
De ce s-a făcut un dosar pentru Dan Voiculescu? Pentru că nu s-a predat. Pentru că nu a plecat capul în fața lui Traian Băsescu și nu i-a dat pe tavă televiziunile pe care le-a fondat. Dan Voiculescu a fost și este cel mai important adversar al lui Traian Băsescu. De altfel, obsesia lui Băsescu pentru Voiculescu este evidentă și din declarațiile pe care acesta le-a făcut de-a lungul timpului (click).